Date istorice
Dezvoltarea administrativă a oraşului este strâns legată de cea a municipiului Bucureşti, dar cele două zone ale Voluntariului au o istorie diferită.
Numele oraşului Voluntari se pare că provine de la ardelenii care în anii 1916-1918 au trecut munţii pentru a participa la lupta naţională de eliberare de sub jugul habsburgic.
Zona Voluntari a luat naştere după primul război mondial, nucleul fiind parcelarea denumită "Cetatea Voluntărească", ca urmare a legii din 1921 privind împroprietărirea demobilizaţilor, invalizilor, văduvelor de război. În preajma celui de-al doilea război mondial localitatea a fost extinsă prin parcelarea Olaniţa, o parcelare de mai mici dimensiuni, parţial adiacentă primei, de formă alungită, având ca direcţie principală şoseaua spre Afumaţi.
Înainte de 1936 cartierele din Voluntari aparţineau de comuna suburbană Colentina, astăzi cartier situat pe teritoriul sectorului 2 al municipiului Bucureşti.
Documentele tipărite înregistrează târziu structura administrativă în care este inclus cartierul Pipera, deşi mărturiile arheologice atestă locuirea acestui teritoriu încă din epoca neolitică.
Satul Pipera a apărut în urmă cu aproximativ 200 de ani pe teritoriul moşierilor Ion Boamba şi Mircea Climescu, numărând circa 20 de case. Denumirea se bănuieşte că ar avea la origine existenţa unor plantaţii de ardei iute.
O monografie datând din anul 1966 precizează că împroprietărirea făcută de Cuza în 1864 a determinat înfiinţarea unui cătun compus din 20-25 de gospodări. Locuitorii avuseseră statut de iobagi pe moşiile din jur.
Împroprietărirea lor a furnizat primul nucleu al actualei comunităţi.
Anul 1898 găseşte această comunitate în administrarea comunei Băneasa, teritoriul ocupat de rezidenţi păstrându-se în această situaţie până în anul 1908.
În anul 1901 este menţionată existenţa satului Tătărani (vechea denumire a cartierului Pipera), care făcea parte din comuna rurală Băneasa-Herăstrău, situată la est de Băneasa, pe Valea Pipera, la est de Plumbuita. Satul se întindea pe o suprafaţă de 767ha, cu o populaţie de 122 de locuitori.
Construirea de locuinţe era făcută din materiale provizorii, astfel în 1930 69,2% erau construite din paiantă, lemn, chirpici, vălătuc şi lut, iar 30,8% din clădiri din cărămidă, beton şi piatră (conform Analelor Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, vol.III, 1944, p.178).
Luna august a anului 1944 este un punct de referinţă în istoria oraşului, mărturiile localnicilor fiind cutremurătoare în evocarea bombardamentelor şi a trecerii trupelor ruseşti şi germane prin localitate.
Bombardarea capitalei de către nemţi a fost însoţită de lupte de stradă desfăşurate atât în sectorul de sud cât şi în cel de nord, acesta din urmă corespunzând şi localităţii Voluntari. Este notată acţiunea forţelor armate româneşti în zona Aeroportului Băneasa soldată cu eliberarea acestui punct strategic de sub dominaţia germană.
Intrarea Armatei Roşii în capitală la 30 august şi preluarea tuturor punctelor strategice de la trupele române până la data de 18 septembrie este evocată de către localnici de o manieră surprinzătoare. Este menţionată prezenţa unei cazarme ruseşti pe teritoriul oraşului, situată pe locul actualei clădiri a primăriei; deosebirile majore semnalate de localnici între cele două structuri armate ţin în special de comportamentul soldaţilor obişnuiţi şi fiind în favoarea germanilor.
În urma Legii nr. 5 din 8 septembrie 1950, când au fost desfiinţate vechile judeţe, teritoriul fostului judeţ Ilfov a fost integrat şi a evoluat în cadrul regiunii Bucureşti, cu unele pendulări ale teritoriilor limitrofe în limitele altor regiuni, Voluntariul aparţinând din punct de vedere administrativ de sectorul 2.
Legea nr. 2/17.02.1968 privind organizarea administrativă a teritoriului s-a concretizat prin reînfinţarea judeţelor şi înlocuirea regiunilor şi raioanelor, a dus la înfiinţarea judeţului Ilfov, această structură funcţionând până în 1981, când prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15/23.01.1981 judeţul a fost desfiinţat, cu o reducere teritorială, plasat în jurul capitalei, subordonat acesteia şi denumit Sectorul Agricol Ilfov.
Ca urmare a Legii nr. 24 din 12 aprilie 1996 (art. 124), denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu aceea de judeţul Ilfov.
Dezvoltarea administrativă a oraşului este strâns legată de cea a municipiului Bucureşti, dar cele două zone ale Voluntariului au o istorie diferită.
Numele oraşului Voluntari se pare că provine de la ardelenii care în anii 1916-1918 au trecut munţii pentru a participa la lupta naţională de eliberare de sub jugul habsburgic.
Zona Voluntari a luat naştere după primul război mondial, nucleul fiind parcelarea denumită "Cetatea Voluntărească", ca urmare a legii din 1921 privind împroprietărirea demobilizaţilor, invalizilor, văduvelor de război. În preajma celui de-al doilea război mondial localitatea a fost extinsă prin parcelarea Olaniţa, o parcelare de mai mici dimensiuni, parţial adiacentă primei, de formă alungită, având ca direcţie principală şoseaua spre Afumaţi.
Înainte de 1936 cartierele din Voluntari aparţineau de comuna suburbană Colentina, astăzi cartier situat pe teritoriul sectorului 2 al municipiului Bucureşti.
Documentele tipărite înregistrează târziu structura administrativă în care este inclus cartierul Pipera, deşi mărturiile arheologice atestă locuirea acestui teritoriu încă din epoca neolitică.
Satul Pipera a apărut în urmă cu aproximativ 200 de ani pe teritoriul moşierilor Ion Boamba şi Mircea Climescu, numărând circa 20 de case. Denumirea se bănuieşte că ar avea la origine existenţa unor plantaţii de ardei iute.
O monografie datând din anul 1966 precizează că împroprietărirea făcută de Cuza în 1864 a determinat înfiinţarea unui cătun compus din 20-25 de gospodări. Locuitorii avuseseră statut de iobagi pe moşiile din jur.
Împroprietărirea lor a furnizat primul nucleu al actualei comunităţi.
Anul 1898 găseşte această comunitate în administrarea comunei Băneasa, teritoriul ocupat de rezidenţi păstrându-se în această situaţie până în anul 1908.
În anul 1901 este menţionată existenţa satului Tătărani (vechea denumire a cartierului Pipera), care făcea parte din comuna rurală Băneasa-Herăstrău, situată la est de Băneasa, pe Valea Pipera, la est de Plumbuita. Satul se întindea pe o suprafaţă de 767ha, cu o populaţie de 122 de locuitori.
Construirea de locuinţe era făcută din materiale provizorii, astfel în 1930 69,2% erau construite din paiantă, lemn, chirpici, vălătuc şi lut, iar 30,8% din clădiri din cărămidă, beton şi piatră (conform Analelor Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, vol.III, 1944, p.178).
Luna august a anului 1944 este un punct de referinţă în istoria oraşului, mărturiile localnicilor fiind cutremurătoare în evocarea bombardamentelor şi a trecerii trupelor ruseşti şi germane prin localitate.
Bombardarea capitalei de către nemţi a fost însoţită de lupte de stradă desfăşurate atât în sectorul de sud cât şi în cel de nord, acesta din urmă corespunzând şi localităţii Voluntari. Este notată acţiunea forţelor armate româneşti în zona Aeroportului Băneasa soldată cu eliberarea acestui punct strategic de sub dominaţia germană.
Intrarea Armatei Roşii în capitală la 30 august şi preluarea tuturor punctelor strategice de la trupele române până la data de 18 septembrie este evocată de către localnici de o manieră surprinzătoare. Este menţionată prezenţa unei cazarme ruseşti pe teritoriul oraşului, situată pe locul actualei clădiri a primăriei; deosebirile majore semnalate de localnici între cele două structuri armate ţin în special de comportamentul soldaţilor obişnuiţi şi fiind în favoarea germanilor.
În urma Legii nr. 5 din 8 septembrie 1950, când au fost desfiinţate vechile judeţe, teritoriul fostului judeţ Ilfov a fost integrat şi a evoluat în cadrul regiunii Bucureşti, cu unele pendulări ale teritoriilor limitrofe în limitele altor regiuni, Voluntariul aparţinând din punct de vedere administrativ de sectorul 2.
Legea nr. 2/17.02.1968 privind organizarea administrativă a teritoriului s-a concretizat prin reînfinţarea judeţelor şi înlocuirea regiunilor şi raioanelor, a dus la înfiinţarea judeţului Ilfov, această structură funcţionând până în 1981, când prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15/23.01.1981 judeţul a fost desfiinţat, cu o reducere teritorială, plasat în jurul capitalei, subordonat acesteia şi denumit Sectorul Agricol Ilfov.
Ca urmare a Legii nr. 24 din 12 aprilie 1996 (art. 124), denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu aceea de judeţul Ilfov.